Echivalentul fericirii este calea de mijloc,dacă o vom urma vom fi superiori noua înşine.Pe pământ poţi face orice , dar absolut orice , atât timp cât o faci cu moderaţie.
Cu toate acestea ,a face orice ,e echivalent cu pierderea timpului ,şi asta se va întâmpla atât timp cât timpul nu poate fi câştigat.(şi repetiţia este intenţionată)
De fiecare dată când mă gândesc la noţiunea de timp , apare instantaneu ideea morţii, şi munca de orice fel devine zadarnică.Prin urmare tot timpul pe care îl petrecem pe pământ ar trebui să fie presărat numai şi numai cu momente destinate a ne face fericiţi.
Iar atunci când nu suntem ,munca noastră ar trebui să fie reprezentată de căutarea fericirii.
